jalnic
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros ♢ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.
JÁLNIC adj. 1. v. sfâşietor. 2. v. tânguitor. 3. v. trist. 4. v. deplorabil. 5. v. nenorocit. 6. v. lugubru.
jálnic adj. m., pl. jálnici, f. sg. jálnică ,pl. jálnice
JÁLNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădeşte jale; plin de jale. 2) Care trezeşte jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic