habitatie
habitáţie s. f., pl. habitáţii
HABITÁŢI//E ~i f. Drept de a locui într-o casă care aparţine altuia. /<fr. habitation, lat. habitatio, ~onis
HABITÁŢIE s.f. v. abitaţie.
habitáţie s. f., pl. habitáţii
HABITÁŢI//E ~i f. Drept de a locui într-o casă care aparţine altuia. /<fr. habitation, lat. habitatio, ~onis
HABITÁŢIE s.f. v. abitaţie.
Copyright (C) 2004-2008 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note.