gagait
GÂGÂÍT, gâgâituri, s.n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâşte (şi de raţe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.
GÂGÂÍT s. gâgâire, gâgâitură. (~ gâştelor.)
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
GÂGÂÍT ~uri n. 1) v. A GÂGÂI. 2) Sunet caracteristic scos de gâşte. /v. a gâgâi