diaclaza
DIACLÁZĂ, diaclaze, s.f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaclase.
DIACLÁZĂ s. f. fisură produsă în roci de către agenţi externi sau de către tensiuni interioare. (< fr. diaclase)
diacláză s. f. (sil. di-a-cla-), g.-d. art. diaclázei; pl. diacláze
DIACLÁZ//Ă ~e f. Crăpătură formată în roci prin presiune sau prin răcire şi care uneori se umple cu depuneri minerale din soluţii. [Sil. di-a-] /<fr. diaclase
DIACLÁZĂ s.f. Crăpătură produsă în roci de către agenţi externi sau de către tensiunile interioare. [Pron. di-a-. / < fr. diaclase, cf. gr. diaklasis – spărtură].