dabila
DÁBILĂ, dabile, s.f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec.
DÁBILĂ s. v. belea, bir, bucluc, cadavru, corp, dandana, dare, gloabă, hoit, impozit, încurcătură, leş, mârţoagă, mortăciune, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, osatură, pacoste, pocinog, rău, schelet, sistem osos, stârv, supărare, trup.
dábilă s. f., g.-d. art. dábilei; pl. dábile