ciocanas
CIOCĂNÁŞ1, (1) ciocănaşe, s.n., (2) ciocănaşi, s.m. 1. S.n. Ciocănel. 2. S.m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aş.
CIOCĂNÁŞ2, ciocănaşe, s.n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan2. – Ciocan2 + suf. -aş.
CIOCĂNÁŞ s. ciocănel.
CIOCĂNÁŞ s. v. bătăiaş, gonaci, gonaş, hăi-taş, mânător.
ciocănáş (persoană) s. m., pl. ciocănáşi
ciocănáş (ciocănel, ştiulete mic) s. n., pl. ciocănáşe
CIOCĂNÁŞ ~i m. înv. (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. /ciocan + suf. ~aş
ciocănáş2, ciocănáşi, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită şi condurul-doamnei.