ciobitura
CIOBITÚRĂ s. 1. ciocnitură, ştirbitură, (înv. şi reg.) ştirbină, (reg.) ciumblitură, ştirbeală. (~ a unui pahar.) 2. v. spărtură.
CIOBITÚRĂ s. 1. ciocnitură, ştirbitură, (înv. şi reg.) ştirbină, (reg.) ciumblitură, ştirbeală. (~ a unui pahar.) 2. v. spărtură.
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro