ciobit
CIOBÍT, -Ă, ciobiţi, -te, adj. Ştirbit, spart în parte, crăpat. – V. ciobi.
CIOBÍT adj. 1. ciocnit, ştirb, ştirbit. (Pahar ~.) 2. v. spart.
CIOBÍT s. 1. v. ciobire. 2. v. spargere.
ciobít adj. m., pl. ciobíţi; f. sg. ciobítă, pl. ciobíte