ciobirnac
ciobîrnác (-ce), s.n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care serveşte la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr“, de la csöbör „ciubăr“ (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeaşi rădăcină provine ciobîrlac, s.n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior.