ciobire
CIOBÍRE, ciobiri, s.f. Acţiunea de a ciobi şi rezultatul ei. – V. ciobi.
CIOBÍRE s. 1. ciobit, ciocnire, ştirbire. (~ a unui pahar.) 2. v. spargere.
ciobíre s. f. (sil. cio-), pl. ciobíri
CIOBÍRE, ciobiri, s.f. Acţiunea de a ciobi şi rezultatul ei. – V. ciobi.
CIOBÍRE s. 1. ciobit, ciocnire, ştirbire. (~ a unui pahar.) 2. v. spargere.
ciobíre s. f. (sil. cio-), pl. ciobíri
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro