ciobani
CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. şi reg.) a păcurări. (~ de mai mulţi ani.)
ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciobăneáscă
A SE CIOBĂN//Í mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban
A CIOBĂN//Í ~ésc 1. intranz. A practica ocupaţia de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban