cintru
CÍNTRU, cintre, s.n. Partea concavă a unei bolţi sau a unui arc; cofraj sau construcţie provizorie pe care se toarnă sau care susţine o boltă sau un arc în construcţie. – Din fr. cintre.
CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolţi, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre)
cíntru s. n., art. cíntrul; pl. cíntre
CÍNTR//U ~e n. arhit. 1) Parte concavă interioară a unei bolţi sau a unui arc. 2) Cofraj care serveşte drept bază la construirea unei bolţi sau a unui arc. /<fr. cintre
CÍNTRU s.n. (Constr.) Partea concavă a unei bolţi sau a unui arc; cofrajul pe care se zideşte sau pe care se toarnă o boltă. [< fr. cintre].