cintaura
cintáură (-re), s.f. – Varietate de albăstriţă (Erythrea centaurium). – Var. ţintaură, cintoare. Lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce direct gr. ϰενταύριον, ceea ce pare foarte incert.