cinstire
CINSTÍRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) cinsti şi rezultatul ei; consideraţie, respect. 2. (Înv.) Demnitate înaltă ocupată de cineva. – V. cinsti.
CINSTÍRE s. 1. v. apreciere. 2. v. glorie. 3. v. ospătare.
cinstíre s. f., g.-d. art. cinstírii; pl. cinstíri