cinghie
CINGHÍE s. v. harpă.
cinghíe, cinghíi, s.f. (înv.) 1. harfă (harpă). 2. dansatoare publică, cinghiasă.
cinghíe (-íi), s.f. – 1. Harfă. – 2. Dansatoare orientală. – Mr. cinghie. Tc. çenk „harfă“, çenci „persoană care cîntă la harfă sau dansează“ (Lokotsch 392a); cf. bg., sb. cencija, v. it. cenghi (Battisti, II, 851). – Der. cinghiasă, s.f. (dansatoare). Sec. XVI.