cingatoare
CINGĂTOÁRE, cingători, s.f. Fâşie de pânză, de mătase, de piele etc. care serveşte cuiva la încins mijlocul. – [În]cinge + suf. -ătoare.
CINGĂTOÁRE s. 1. v. brâu. 2. v. centură.
cingătoáre s. f., g.-d. art. cingătórii; pl. cingătóri
CINGĂT//OÁRE ~óri f. 1) Fâşie dintr-un material (pânză, piele etc.) care serveşte la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; brâu; curea; cordon; centură. 2) pop. Parte a corpului situată între şolduri şi coaste; mijloc; talie; brâu. /a [în]cinge + suf. ~ătoare
CINGĂTOÁRE, cingători, s.f. Fâşie de pânză, de mătase, de piele etc. care serveşte la încins. V. brâu, curea. [Var.: încingătoáre s.f.] – Din cing (= încing, prez. ind. al lui încinge) + suf. -(ă)toare.