cinepa
cînépă (-pe), s.f. – 1. Plantă textilă. – 2. (Arg.) Păr, plete. – Var. cînipă. megl. cǫnipă. Lat. *canapa, forma vulg. de la clasicul cannabis (Diez, I, 107; Puşcariu 368; Candrea-Dens., 346; REW 1599; Philippide, II, 635; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57; DAR). Forma vulg. se confirmă prin. it. canapa; cf. şi fr. chanvre, sp. cañamo, port. cannamo, alb. kërp. Miklosich, Slaw. Elem., 25, se gîndea la un etimon sl. Cf. canap. Der. cînepar, s.m. (pasărea-cînepii, Acanthus cannabina); cînepioară s.f. (plantă, turiţă mare; pasărea-cînepii); cînepişte, s.f. (teren cultivat cu cînepă); cînepiu, adj. (de culoarea seminţei de cînepă); cînepoală, s.f. (plantă, turiţă-mare, Eupatorium cannabinum; Agrimonia); cînepărie, s.f. (cînepişte). Cînepişte este o adaptare a bg. konopište (Conev 73); este însă mai greu de derivat numele de cînepar din bg. konopinka (Conev 54).