cinegetic
CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s.f. (Livr.) 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S.f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.
CINEGÉTIC adj. v. vânătoresc.
CINEGÉTIC, -Ă I. adj. de vânătoare. II. s. f. ştiinţa şi arta vânătorii. (< fr. cynégétique, it. cinegetico, gr. kynegetikos)
cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. sg. cinegétică, pl. cinegétice
CINEGÉTI//C ~că (~ci, ~ce) livr. Care ţine de vânătoare; caracteristic vânătorii; vânătoresc. Artă ~că. /<fr. cinégétique
CINEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) De vânătoare, vânătoresc. [< fr. cynégétique, cf. gr. kynegetikos < kyon – câine, agein – a conduce].