cincilea
CÍNCILEA, CÍNCEA num. ord. (Precedat de art. „al“, „a“: de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al patrulea şi al şaselea. ♢ Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruţă)= a se afla pe un plan cu totul secundar, a fi de prisos. – Cinci + le + a.
cíncilea (precedat de al), num. m., f. a cíncea