cinchi
CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se aşeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.
cinchí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cinchésc, imperf. 3 sg. cincheá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cincheáscă
A SE CINCH//Í mă ~ésc intranz. reg. A sta în genunchi sau pe vine. /Orig. nec.