cimpi
cimpí, cimpésc, vb IV refl. (pop.; despre oameni şi animale) a se strânge ghemuindu-se, a se chirci, a se stârci, a se ghemui.
cimpí (-pésc, -ít), vb. – A se ghemui, a se încolăci. – Var. cinchi, chi(u)nci, ciumpi. Sl. *čępiti (Cihac, II, 52; Byhan 308); cf. pol. czupić. Cf. ciumpi.