cimilitura
CIMILITÚRĂ, cimilituri, s.f. (Pop.) Ghicitoare. – Cimili + suf. -tură.
CIMILITÚRĂ s. v. ghicitoare, proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
cimilitúră s. f., g.-d. art. cimilitúrii; pl. cimilitúri
CIMILITÚR//Ă ~i f. pop. Creaţie populară, uneori în versuri, cu caracter alegoric şi metaforic, care cere identificarea unui obiect sau a unei fiinţe; ghicitoare. /a cimili + suf. ~tură