ciment
CIMÉNT, (rar) cimenturi, s.n. Material de construcţie în formă de pulbere fină, obţinut prin măcinarea clincherului şi care, în contact cu apa, face priză şi se întăreşte. [Acc. şi címent] – Din it. cimento, fr. ciment.
CIMÉNT s. n. 1. material de construcţie, pulbere fină obţinută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă. 2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice. (< fr. ciment, it. cimento)
cimént s. n., pl. ciménturi
CIMÉNT ~uri n. Substanţă pulverulentă, obţinută prin măcinarea clincherului, întrebuinţată în lucrările de construcţie ca liant. ~ artificial. /<it. cimento, fr. ciment
CIMÉNT s.n. 1. Praf fin, obţinut prin calcinarea unui amestec de calcar şi argilă, care se pietrifică prin amestecarea cu apă. 2. Material care leagă între ele fragmente de roci detritice. [Pl. -turi. / cf. it. cimento, fr. ciment, lat. caementum – pietriş].
Ciment Ionomer din Sticla
cimént s.n. – Material de construcţie în formă de pulbere fină. It. cimento. Sec. XIX. – Der. cimenta, vb.