cima
CÍMĂ, cime, s.f. Tip de inflorescenţă în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme.
CÍMĂ s. f. inflorescenţă dintr-un ax principal terminat cu o floare şi având lateral mai multe axe secundare ramificate în acelaşi fel. (< fr. cyme)
címă s. f., g.-d. art. címei; pl. címe
CÍM//Ă ~e f. Inflorescenţă a cărei axă principală se termină cu o floare. /<fr. cyme
CÍMĂ s.f. (Bot.) Inflorescenţă formată dintr-un ax principal terminat cu o floare şi având lateral mai multe axe secundare ramificate în acelaşi fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lăstar].