cihai
CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A stărui foarte mult pe lângă cineva să facă ceva, a plictisi pe cineva cu stăruinţele. [Var.: cehăi vb. IV] – Cf. Magh. c s a h o l n i.
CIHĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plic-tisi, sâcâi.
cihăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cihăiésc, imperf. 3 sg. cihăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cihăiáscă