cifru
CÍFRU, cifruri, s.n. 1. Sistem de semne convenţionale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinaţie de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaşte sau lacăte cu închizătoare secretă. – Din fr. chiffre (refăcut după cifră).
CÍFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~.)
CÍFRU s. n. 1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenţionale în comunicări secrete. 2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinaţie de litere sau de cifre; combinaţia semnelor. (< fr. chiffre)
cífru (cod) s. n. (sil. -fru), art. cífrul; pl. cífruri
CÍFRU ~ri n. 1) Sistem de semne convenţionale, folosit pentru transmiterea unor informaţii secrete; cod. 2) Combinaţie de semne (litere sau cifre), care permite deschiderea unei încuietori secrete. ~l seifului. /<fr. chiffre
CÍFRU s.n. 1. Vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre, potrivit unor norme stabilite dinainte; (p. ext.) sistem de semne convenţionale, folosit în comunicări secrete. 2. Încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinaţie de litere sau de cifre; combinaţia semnelor (litere, cifre) cu care se deschide o astfel de încuietoare. [Pl. -uri, -re. / după fr. chiffre, it. cifra].