ciclon
CICLÓN, cicloane, s.n. 1. Vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoţit de ploi torenţiale şi de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mişcare convergentă. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forţei centrifuge. – Din fr. cyclone.
CICLÓN s. (MET.) taifun, uragan. (~ul bate mai ales în regiunile tropicale.)
CICLÓN s. n. 1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru şi masele de aer au mişcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale. ♢ vânt foarte violent, uragan. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale (seminţe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forţei centrifuge. 3. substanţă toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. (< fr. cyclone)
ciclón s. n. (sil. -clon), pl. cicloáne
CICL//ÓN ~oáne n. 1) Vânt foarte puternic, caracteristic, mai ales, zonelor tropicale, cu mişcare giratorie a aerului, însoţit de ploi torenţiale; taifun; uragan. 2) Aparat pentru separarea particulelor dispersate în aer sau într-un gaz cu ajutorul forţei centrifuge. /<fr. cyclone
CICLÓN s.n. 1. Vânt puternic, cu furtună şi vârtejuri, care bântuie în special în regiunile tropicale. 2. Aparat pentru separarea prafului din gaze cu ajutorul forţei centrifuge. 3. Substanţă toxică pe bază de acid cianuric, folosită pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. [Pl. -oane, (s.m.) -ni. / < fr. cyclone, germ. Zyklon, cf. gr. kyklos – cerc].