cicero
CÍCERO1 s.m. invar. (Tipogr.) 1. Corp de literă de 12 puncte tipografice. 2. Albitură având baza un pătrat de un cicero1 (1). – Din fr. cicéro.
CÍCERO2 s.m. invar. Gen de tunsoare bărbătească (scurtă). – Din n. pr. Cicero.
CÍCERO2 s. m. inv. gen de tunsoare bărbătească (scurtă). (cf. Cicero)
CÍCERO1 s. m. 1. corp de literă de 12 puncte tipografice. 2. albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui cicero1 (1). (< fr. cicéro)
cícero (corp de literă, tunsoare) s. m. invar.
CÍCERO m. 1) Garnitură de caractere tipografice (de 12 puncte). 2) Corp de literă din această garnitură. /<fr. cicéro
CÍCERO s.n. 1. Corp de literă de 12 puncte tipografice. ♢ Dublu cicero = literă tipografică cu corpul de 24 de puncte, sau de 2 cicero. 2. Albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui corp de literă de 12 puncte. [< fr. cicéro].
CÍCERO s.n. 1. Corp de literă de 12 puncte tipografice. ♢ Dublu-cicero = literă tipografică cu corpul de 24 de puncte, sau de 2 cicero. 2. Albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui corp de literă de 12 puncte. [< fr. cicéro].
Cícero s.m. pr. – Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraş etc. Der. cicero, s.m. invar. (corp de literă de 12 puncte tipografice), din fr. cicéro; cicerone, s.m. (călăuză, ghid), din it. cicerone; cicronian, adj.