cicatrice
CICATRÍCE, cicatrice, s.f. Urmă (formată din ţesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.
CICATRÍCE s. (MED.) semn, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. şi reg.) beleaznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas o ~ de la plagă.)
CICATRÍCE s. f. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare. (< fr. cicatrice, lat. cicatrix)
cicatríce s. f. (sil. -tri-), art. cicatrícea, g.-d. art. cicatrícei; pl. cicatríce
CICATRÍC//E ~i f. 1) Urmă lăsată pe piele de o rană. 2) fig. Urmă lăsată de o suferinţă morală, de o durere mare. [G.-D. cicatricei] /<lat. cicatrix, ~icis, fr. cicatrice
CICATRÍCE s.f. Semn, urmă care rămâne după vindecarea unei răni, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) Urmă a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].
cicatríce (-ci), s.f. – Urmă lăsată de o rană după vindecare. Lat. cicatricem (sec. XIX). – Der. cicatriza, vb., din fr. cicatriser.