cicalitor
CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. Care cicăleşte. – Cicăli + suf.. -tor.
CICĂLITÓR adj. sâcâitor, (fig.) pisălog. (Om ~.)
cicălitór adj. m., pl. cicălitóri; f. sg. şi pl. cicălitoáre
CICĂLIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival (despre persoane) Care cicăleşte; sâcâitor. /a cicăli + suf. ~tor