cicaleala
CICĂLEÁLĂ, cicăleli, s.f. Faptul de a cicăli; reproş repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire. – cicăli + suf. -eală.
CICĂLEÁLĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sâcâială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~ !)
cicăleálă s. f., g.-d. art. cicălélii; pl. cicăléli