ciboriu
CIBÓRIU s.n. Baldachin susţinut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creştine. ♦ Vas, având forma unei cupe din fruct de nufăr, care serveşte în bisericile catolice pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. [Pron. -riu, pl. -muri, var. ciborium. / < lat., fr. ciborium].