cianura
CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operaţiei de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.
CIANÚRĂ, cianuri, s.f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure.
CIANÚRĂ s. (CHIM.) (rar) prusiat.
CIANÚRĂ s. f. sare sau ester al acidului cianhidric. (< fr. cyanure)
CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr. cyanurer)
cianurá vb., ind. prez. 1 sg. cianuréz, 3 sg. şi pl. cianureáză
cianúră s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri
CIANÚR//Ă ~i f. chim. Sare sau ester al acidului cianhidric; prusiat. ~ de potasiu. [Sil. ci-a-] /<fr. cyanure
CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operaţia de cianurare. [< fr. cyanurer].
CIANÚRĂ s.f. Sare a acidului cianhidric. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanure].