cian
CIÁN s.n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pr.: ci-an.] – Din fr. cyan. Cf. germ. Z y a n.
CIÁN s. (CHIM.) cianogen, dician. (~ul este un gaz incolor şi toxic.)
CIAN2(O)-, -CIÁN, -CIANÓZĂ elem. „albastru, violet“. (< fr. cyan/o/-, -cyane, -cyanose, cf. gr. kyanos)
CIÁN1 s. n. gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare şi acţiune lacrimogenă, din carbon şi azot; cianogen. (< fr. cyan, germ. Cyan, Zien)
cian s. n.
CIÁN n. chim. Gaz incolor, foarte toxic, lacrimogen, cu miros de migdale amare, întrebuinţat în sinteza organică. [Sil. ci-an] /<fr. cyan, germ. Cyan
CIAN- v. ciano-.
CIÁN s.n. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pron. ci-an. / < germ. Cyan].