chiznovat
chiznovát, -ă, chiznováţi, -te, adj. şi s.m. şi f. (pop.) 1. comic, hăzos, poznaş, bun de glume, mehenghi. 2. ciudat, sucit.
chiznovát (-tă), adj. – Ciudat, extravagant, singular. – Var. chisnovat, chiznovit. Origine incertă. Pare der. la sb. kyselű „acru“ (cf. chiseliţă), cf. sl. kisnǫti, sb. kisnuti „a se acri“ (Berneker 687), bg. kislovat „acru“ (Graur, BL, IV, 73), rus. kislovatyĭ (Scriban). Legătura cu tc. kisni „ciudat“ (Şeineanu, dicţ.) nu pare sigură. Se poate să se fi produs o contaminare a lui kislovat „acru“, cu sb., bg. čudnovat, čudnovit „ciudat, straniu.“ Nu este sigură înrudirea cu cisnovi (var. cisnova), vb. (Banat, a se beteji).