chiuz
chiuz, chiúzuri, s.n. (înv.) curea, verigă pentru legarea hădăragului (lemnul gros mobil) cu dârjeaua îmblăciului (bătătorului) cu care se bătea grâul, fasolea şi mazărea.
chiúz (-zuri), s.n. – Curea care susţine spata de bătut inul. – Var. tiuz(ă). Mag. köz (DAR).