chiuretare
CHIURETÁRE, chiuretări, s.f. Chiuretaj. – V. chiureta.
CHIURETÁRE s. v. chiuretaj.
chiuretáre s. f. (sil. chiu-), g.-d. art. chiuretării; pl. chiuretări
CHIURETÁRE s.f. Acţiunea de a chiureta; chiuretaj. [< chiureta].
CHIURETÁRE, chiuretări, s.f. Chiuretaj. – V. chiureta.
CHIURETÁRE s. v. chiuretaj.
chiuretáre s. f. (sil. chiu-), g.-d. art. chiuretării; pl. chiuretări
CHIURETÁRE s.f. Acţiunea de a chiureta; chiuretaj. [< chiureta].
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro