chiuretaj
CHIURETÁJ, chiuretaje, s.n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage.
CHIURETÁJ s. (MED.) chiuretare, raclaj.
CHIURETÁJ s. n. chiuretare; raclaj. (< fr. curetage)
chiuretáj s. n. (sil. chiu-), pl. chiuretáje
CHIURETÁJ ~e n. med. Intervenţie chirurgicală constând în curăţarea cu chiureta a unei mucoase (în special a uterului) de ţesuturi bolnave. [Sil. chiu-] /<fr. curetage
CHIURETÁJ s.n. Chiuretare; (spec.) Raclaj. [< fr. curetage].