chiurca
chiúrcă s.f. (înv.) beţişor cioplit dintr-un lemn tare, folosit la lustruirea zăbalei calului (la cavalerie).
chiúrcă (-ci), s.f. – În cizmărie, lemn de netezit. Mag. türkő „corn“ (DAR). – Der. chircui, vb. (a lustrui).
chiúrcă s.f. (înv.) beţişor cioplit dintr-un lemn tare, folosit la lustruirea zăbalei calului (la cavalerie).
chiúrcă (-ci), s.f. – În cizmărie, lemn de netezit. Mag. türkő „corn“ (DAR). – Der. chircui, vb. (a lustrui).
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro