chiup
CHIUP, chiupuri, s.n. (Reg.) Vas de lut ars, de mare capacitate, în formă de amforă, întrebuinţat pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp.
chiup s. n., pl. chiúpuri
CHIUP ~uri n. Vas mare de lut, cu două torţi, în care se păstrează alimente (miere, untură etc.). /<turc. küp
chiúp2, chiúpi, s.m. (reg.) pasăre cântătoare mică, cu penaj frumos, prinsă iarna cu laţurile de copii.
chiúp (-puri), s.n. – vas, cupă. – Var. (înv.) chiub, (rar) chiupă. Mr. chiupe, megl. chiup. Tc. küp (Cihac, II, 564; Şeineanu, II, 117; Meyer 230; Lokotsch 1249); cf. alb. kjup, bg. kjup, sb. ćup. Cuvîntul tc. pare a fi în legătură cu lat. cuppa şi der. săi (cf. Marcel Cohen, Bull. Soc. Linguist., XXVII, (1926-7), p. 91).