chiulhan
CHIULHÁN s.n. v. chiolhan.
chiulhán (-ne), s.n. – Banchet, zaiafet, chef. – Var. chiolhan. Tc. külhan „cuptor de încălzit baia“ (Şeineanu, II, 118; Lokotsch 1234). Semantismul rom. se explică prin obiceiul turcesc de a mînca în baie. – Der. chiulhangiu, s.m. (persoană care încălzeşte baia; chefliu, petrecăreţ), din tc. külhanci; chiulhaniu (var. chiolhănos), adj. (făţarnic, viclean), din tc. külhani „persoană care încălzeşte baia“.