chiulangiu
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s.m. şi f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înşală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. şi: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. k ü l â h ç i.
chiulangíu s. m., art. chiulangíul; pl. chiulangíi, art. chiulangíii
CHIULANGÍ//U ~i m. pop. Persoană care trage chiulul. /chiul + suf. ~angiu