chiul
CHIUL, chiuluri, s.n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; p. ext. înşelătorie. ♢ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-şi ţine cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înşela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul.
chiul s. n., pl. chiúluri
CHIUL ~uri n. pop. Sustragere nemotivată de la muncă. ♢ A trage ~ul a lipsi nemotivat de la lucru. A-i trage cuiva ~ul a-i juca cuiva festa; a păcăli pe cineva. /<fr. cul