chiuit
CHIUÍT, chiuituri, s.n. 1. Strigăt ascuţit, puternic şi prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.
CHIUÍT s. 1. v. chiot. 2. v. strigătură.
chiuít s. n. (sil. chi-u-), pl. chiuíturi