chitimie
chiţimíe (-íi), s.f. – Colibă. – var. (rar) chiţumie. Origine necunoscută. După DAR şi Scriban, în legătură cu chiţibuş. Mai curînd der. de la chimiţă, s.f. (cuşcă), cuvînt aproape necunoscut (este menţionat numai de Damé); chiţimie, care ar fi rezultatul unei metateze, se foloseşte în Munt.