chiteala
CHITEÁLĂ1 s.f. (Pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). – Chiti1 + suf. -eală.
CHITEÁLĂ2 s.f. (Reg.) Ochire, ţintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală.
chiteálă (judecată, nimerire, găteala) s. f., g.-d. art. chitélii; pl. chitéli