chitcait
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiţi, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec.
CHIŢCĂÍT s.n. v. chiţăit.
CHITCĂÍT adj. v. mocăit, mocoşit, moşmon-dit, ticăit.
chitcăít adj. m., pl. chitcăíţi; f. sg. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăít, -ă adj. (reg.) 1. chitit, socotit, circumspect, minuţios. 2. sâcăitor, plictisitor; capricios, belaliu. 3. adormit, mocăit, ticăit.