chitanta
CHITÁNŢĂ, chitanţe, s.f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.
CHITÁNŢĂ s. recipisă, (înv. şi reg.) zdelcă, (înv.) răvaş, siguranţă, sinet, tahvil, teşcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii şi a primit o ~.)
CHITÁNŢĂ s. f. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani. (< fr. quittance)
chitánţă s. f., g.-d. art. chitánţei; pl. chitánţe
CHITÁNŢ//Ă ~e f. Dovadă care atestă recepţionarea sau restituirea a ceva (sume de bani, bunuri materiale etc.); recipisă. [G.-D. chitanţei] /<fr. quittance
CHITÁNŢĂ s.f. Înscris prin care se atestă primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance].
chitánţă (-ţe), s.f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija. – Der. chitanţier, s.n.