chitai
CHIŢĂÍ, pers.3 chíţăie, vb. IV. Intranz. (Despre şoareci) A scoate sunete ascuţite, caracteristice speciei. [Var.: chiţăi vb. IV] – Chiţ + suf. -ăi.
CHITÁI s. v. chinez.
chiţăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. chíţăie, imperf. 3 sg. chiţăiá
A CHIŢĂÍ pers. 3 chíţăie intranz. (despre şoareci, şobolani etc.) A scoate sunete stridente şi repetate, caracteristice speciei. /chiţ + suf. ~ăi
chitái s.m. şi n. (înv.) 1. (s.m.) China. 2. (s.m.) chinez. 3. (s.n.) stofă de bumbac pentru căptuşeală, şifon.