chita
CHÍTĂ, chite, s.f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din scr. kita, ucr. kyta.
CHÍTĂ s. v. buchet, mănunchi.
chítă s. f., pl. chíte
CHÍT//Ă ~e f. pop. 1) Mănunchi de flori; buchet. 2) Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. /<sb. kita, ucr. kyta
chítă, chíte, s.f. (pop.) mănunchi a) mănunchi de flori, buchet, struţ. b) mănunchi, jurubiţă, mănuşă de fuioare. c) mănunchi de grâu. d) mănunchi, mănuşă de frunze de tutun. e) mănunchi sau ciucure de cireşe. 2. stol de păsări. 3. numele unui joc de copii şi al unui dans ţărănesc. 4. (reg., înv.) grijă, dorinţă imperioasă. 5. moment oportun, decisiv; noroc. 6. (reg., înv.) gând rău, pică, ciudă, necaz.
chítă (-te), s.f. – 1. Buchet. – 2. Mănunchi, snop. – Var. (Banat) chit. Sl. (ceh., rut.) kyta, probabil prin intermediul sb. kĭta, (Cihac, II, 50; cf. Daničič, V, 13; Conev 50); cf. rus., pol. kita, bg. kitka. – Der. chitat, adj. (Trans., strîns în mănunchi). – Cf. chiti.